Bucuria de fiecare zi


Scrie un comentariu

I’ll try

I’m sailing away,
Set an open course for the virgin sea,
‘Cause I’ve got to be free,
Free to face the life that’s ahead of me,
on board, I’m the captain, so climb aboard,
We’ll search for tomorrow on every shore,
And I’ll try, Oh Lord I’ll try, to carry on…


7 comentarii

Îmi amintesc…

…dimineţi în culorile unei veri indiene…
„A trecut un an…un secol…o eternitate…”

Aujourd’hui je suis très loin de ce matin d’automne
mais c’est comme si j’y étais
je pense à toi
où est tu?
que fais-tu?
est-ce que j’existe encore pour toi?
je regarde cette vague qui n’atteindra jamais la dune
tu vois, comme elle je me couche sur le sable
et je me souviens
je me souviens des marées hautes
du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
il y a une éternité, un siècle, il y a un an

on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l’été indien…


Scrie un comentariu

sunt

Gânduri noptatice, ceţoase, la hotarul dintre lumi, mi-au răsucit sufletul pe toate părţile…M-am pierdut topindu-mă într-un gând mirat…m-am regăsit apoi într-un vis ciudat…eram şi nu eram cine ştiam că sunt…
La hotarul dintre noapte şi zi am respirat adânc dimineaţa şi-am aflat că…sunt.
Sunt un…miracol : toată această unică alcătuire de carne şi gând, de vis şi de glod, de noapte şi zi, de zâmbet şi lacrimă…e un miracol! Sunt, chiar sunt!…


5 comentarii

Poate…e timpul pentru un nou miracol

„E bine să-ţi dai seama când anume se termină o etapă din viaţă. Pentru că dacă insişti în a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, vei pierde drumul bun, bucuria de a trăi.
Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi in urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie implacabil.

Ţi-ai terminat un proiect?
Ţi s-a încheiat o relaţie?
Nu mai poţi locui în acea casă?
Trebuie să pleci?
Poţi petrece mult timp din prezentul tău, cufundându-te în a revedea filmul evenimentelor şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv s-au întâmplat cutare şi cutare lucruri.
Dar te vei consuma degeaba şi la nesfarşit, căci in viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă şi de a merge mai departe.

Nu ne putem afla în prezent ducând necontenit dorul trecutului. Sau întrebându-ne mereu „De ce? De ce eu? De ce mie?”. Ceea ce s-a întâmplat, s-a întamplat şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi veşnic întârziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici nu putem păstra o relaţie cu cei care nu vor să mai aibă vreo legătură cu noi.

Evenimentele trec şi trebuie lăsate să treacă!
De aceea, uneori este foarte important să îngropi amintiri, să-ţi schimbi casa, să rupi hârtii şi să arunci documente vechi şi să vinzi sau să faci cadou obiecte anume ori o anumită carte.

Schimbările externe semnifică, de obicei, procese evolutive interioare care presupun desprindere, iertare, uitare şi apoi un nou avânt.

În viaţă, nimeni nu joacă întotdeauna corect şi cinstit, bine şi frumos, aşa că trebuie să înveţi să câştigi şi să pierzi, trebuie să înţelegi când trebuie să rămâi şi când trebuie să pleci, când e vremea să mai dai o pagină şi să scrii o alta.

Trecutul a…trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine şi cum ai fost sau eşti. Lasă deoparte suferinţa şi resentimentul. Reluarea obsesivă a filmului durerilor tale te va învenina doar, îţi va distruge mintea şi sufletul.

Viaţa nu se află decât înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsând uşi deschise „pentru orice eventualitate”, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire.

Iubiri sau prieteni pe care nu ţi-i scoţi din suflet?
Posibilităţi de a te întoarce?
La ce?
La aceeaşi nevoie de explicaţii?
La aceleaşi cuvinte niciodată rostite?
Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o! Dacă nu, lasă-le să se ducă, încheie capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.
Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide cercul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va mai fi acelaşi, căci nimic nu rămâne imobil sau static în viaţă.

Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimeni nu este vital pentru ca tu să trăieşti, pentru că atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur. Şi tot aşa vei pleca.
Este normal, aşadar, să trăieşti cu tine însuţi şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, curat şi frumos, chiar fără acea apropiere umană sau materială de care îţi vine atât de greu să te desparţi astăzi.

A te desprinde, a te elibera şi a-l elibera şi pe celălalt este un proces de învăţare care se poate realiza. Nimeni nu este indispensabil! Este numai un obicei, o rutină, o nevoie, o dependenţă. Aşadar, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te când vremea a venit pentru asta!
Mergi înainte în pace!
ASTA e viaţa!”

(Paulo Coelho)